EA

Adică m-am dus până la mol, că aveam o treabă. Și nu mi-am luat cu mine decât 15 lei, ca să nu fiu tentată, pen' că eram înainte de salariu și trăim din rezerva secretă. Și mă pune naiba să intru la Hîșimî. Ioooi, te!
Am văzut-o imediat, verde și obraznică, agățată într-un cuier, impasibilă, dar știind că voi veni după ea. M-am dus ață glonț, ca teleghidată, până la dumneaei, am întins mâna, am dat-o jos și am simțit o căldură plăcută cum îmi învăluie soofletul de fostă fashionistă. I-am citit plăcuța, fo nouăj de lei, plastic ordinar, nici măcar fermoar n-are, invitație pe față către toți hoții de buzunare. So what? Încape minimacu'-n ea? Încape. Se asortează la orice? Nu, dar ce contează. E pe gustul Marei? Esteee!
Oricum, știam de la intrare, de când am zărit-o în colțul opus, că o voi lua.