"Mașina ei de scris Royal era aceeași la care-și scrisese lucrarea de diplomă. Era aceeași la care își dactilografiase și Alton eseurile lui din facultate. Madeleine adora mașina aceea neagră de oțel, însă clapele ei începeau să se înțepenească. Uneori, când bătea mai repede, câte două sau trei clape să încălecau și trebuia să le separe cu degetele, descoperind astfel noi înțelesuri ale conceptului de mașină de scris manuală. După ce despărțea clapele sau schimba panglica, degetele îi erau pătate de cerneală. Interiorul mașinii era dezgustător: găseai acolo smocuri de praf, resturi de gumă de șters, bucăți de hârtie, firimituri de prăjituri și păr. Madeleine se mira că mai funcționează. După ce-și dădu seama cât de murdară era mașina ei de scris, nu se mai putu gândi decât la asta. Era ca și când ai fi încercat să dormi în iarbă după ce-ți vorbise cineva despre viermi. Royalul nu era ușor de curățat. Cântărea o tonă. Indiferent de câte ori reuși s-o târască la chiuvetă și s-o întoarcă cu fundul în sus, din mașină răsăreau în continuare resturi. Întoarsă la birou, Madeleine puse în ea o nouă foaie de hârtie și se apucă iar de lucru, dar gândul sâcâitor că mizeria rămăsese înăuntru, precum și clapele veșnic încălecate, o făcură să uite ce voise să scrie. Așa că duse mașina iar la chiuvetă și curăță jegul cu o perie de dinți veche.
Astfel încerca Madeleine să devină victorianistă."