naiba știe

Uneori mă detest. Alteori mă iubesc. Câteodată îmi vine să depun armele. Atunci mă ajută vinul roșu, optimism îmbuteliat într-o țară caldă, cu gură de aerisire la ocean. Dar am și momente când dau muzica la maxim și dansez până-mi iau foc tălpile. Urlu și țip și chiui cât mă țin puterile. Uneori sunt țigancă, îmi plac straiele în culori tari. Alteori sunt țărancă și umblu cu picioarele goale prin noroi. Câteodată aș vrea să mă plimb pe acoperișurile din Cairo cu o pisică neagră pe urmele mele. Thirty-five and still confused.