Assasinate me, Roxanne!

Pentru că ieri am fost varză, nu l-am dus nici pe el la grădi – pur și simplu nu-mi venea să-mi expun căile respiratorii iritate la un ger de minus multe grade dimineața la opt. Și pentru că aveam multă treabă, am lătrat scurt și matinal la el cum că mucles până la ora 4, să nu-ți aud gura. La rândul său, nu s-a lăsat mai prejos și a negociat la schimb un film, 1 oră de jocuri și muzica pe care o vrea el. Filmul i l-am acordat din prima, la jocuri am strâmbat un pic din nas, dar am cedat la gândul că-mi pot face treaba în liniște, iar muzica pe care o vrea el e oricum din playlistul meu, deci da. Și toate s-au desfășurat conform schedulei până la un moment dat, când a ajuns la muzică. Pentru că după câteva piese preferate ale lui ("numărul 82" sau "prima de jos" etc.), a dat de "Roxanne" din Mouling Rouge, pentru care a făcut brusc o mare pasiune. Și pentru că i s-a părut lui că sună "ca și cum ar fi război" sau poate din alte motive, m-a asasinat cu ea vreo două ceasuri, punând-o pe repeat. După ce m-am rățoit la el că m-a tâmpit cu roxenul lui si l-am dat cu laptop cu tot pe ușă afară, a schimbat registrul. Și s-a împiedicat de nici mai mult, nici mai puțin decât Jesus on Ecstasy. Prin urmare, următoarea oră am ascultat în buclă "Assasinate me".
Acum le urăsc pe amândouă.