leapșa: ce am eu în geantă

În viața reală sunt genul conștiincios, care-și face mereu treaba la timp, serioasă, organizată, deloc împrăștiată, cu capul pe umeri și picioarele bine înfipte în pământ. Impresia pe care o las pe blog este însă total pe dos (cred), dat fiind că, pe lângă că îmi închid și deschid bloguri absolut aiurea, de sunt fanii nevoiți să mă vâneze prin blogosferă, blogul meu e neîngrijit, neaccesorizat, ne-nimic. Scriu rar, pe sărite și pe fugă. Uit să-mi linkuiesc blogurile preferate de al meu, uit să răspund la mailuri, dar mai ales nu mă prind niciodată când primesc o leapșă, pentru că nu urmăresc statisticele acelea de linkuri sau cum se numesc ele. Bănuiesc că e din cauză că nu prea iau blogăreala în serios și, sincer, uneori mi se rupe cu zgomot de ea.

Totuși, din când în când mă apucă mustrările de conștiință de blogger și atunci încep să fac puțină ordine și curățenie prin viața mea virtuală. Astăzi a venit rândul răspunsului la lepșe. M-am prins eu că am primit acum ceva vreme aceeași leapșă de la Simona și de la Sabina și atunci mi-am zis că împușc doi iepuri deodată. Leapșa îmi spune că trebuie să enumăr tot ce am eu prin geantă. Dar pentru că mi-e lene să descriu, mi-am zis că e mai simplu să le pozez. Așa că mi-am deșertat geanta pe masă și i-am tras o poză.

Bine, asta e varianta „fără laptop”, că atunci mai car după mine și un assus plus încărcător.

Și să vedem mai departe ce se poartă prin poșete la... Paris și în Lothlorien.

Ah, și în țara cosmeticelor. Și, de ce nu, la islandeze.