joi, 26 noiembrie 2009
scar
marți, 24 noiembrie 2009
I got sunshine in a bag
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
vineri, 20 noiembrie 2009
exorcizare part II
"Sunt intr-un tren frumos, stau impreuna cu o doamna in varsta undeva intre vagoane si ne uitam pe geam. E frantuzoaica. Din cand in cand usa automata dintre vagoane se tot inchide si ma loveste peste operatie, trebuie sa ma feresc. Trenul se opreste in camp, cerul e albastru de vara, iar vagonul nostru e inconjurat de o padure de frunze de lotusi imense, ushor parlite de soare. Doamna si cu mine admiram impreuna peisajul superb si suntem de acord ca asa ceva numai in Frantza poate exista, in Romania taie nebunii astia padurile in loc sa planteze, ca aici...
Suntem amandoua intinse pe o targa dubla, suspendata de un fir ce coboara din tavan, intr-un salon mare, cu paturi suprapuse, goale. Targa se deplaseaza incet, de la un pat la altul, pare sa-si aiba un traseu al ei, noi nu-l cunoashtem, ne miram doar si ne dam cu presupusul. Cand, la un moment dat, targa ajunge sus, la paturile superioare, doamna coboara si ma lasa singura. Targa se plimba incet deasupra paturilor de sus si deodata observ corpuri umane inerte intinse pe pe ele, par cadavre. Targa ma plimba de cateva ori incoace si incolo deasupra lor, ba chiar le si ating in trecere pe alocuri, am timp sa le studiez chipurile, sunt albe, sunt morti. Doamne, ma gandesc, astia din spital or fi uitat de ei, cine stie de cand zac aici, ar fi bine sa le spun, sa nu se imputa. La un moment dat trec deasupra unei calugaritze in costum de Maica Tereza, e imbracata in alb si pe piept ii scrie cu pix albastru RITUXIMAB. Deschide ochii si geme, iar mie imi pica in sfarshit fisa: sunt sus, la etaj, la izolator, la salonul cu cazuri grele, nerezolvate, cei in agonie. Deci aici m-au adus pana la urma, imi trece prin cap, aici mi-e locul... O panica cumplita pune stapanire pe mine si incerc sa sar de pe targa, usa salonului nu e incuiata, dar podeaua e prea departe, iar eu am avut intotdeauna rau de inaltzime. Insa frica e mare, asa ca imi fac curaj si-mi dau drumul.
Am reusit sa sar, sunt pe podea, insa ca din pamant au rasarit cel putin sase-sapte asistente imbracate in costume rosii, se indreapta incet spre mine, cred ca banuiesc ca as vrea sa fug.
- Da-i sa arunce flaconul de glucoza la gunoi, spune una dintre ele catre cealalta si eu ma trezesc cu o perfuzie in bratze.
Cosul de gunoi e langa usa, usa e intredeschisa. Stiu ca e un test. Vor sa vada daca fac parte dintre cei rebeli, care vor sa evadeze, care trebuie legati sau daca sunt cuminte si ma lasa fara legaturi. Nu shtiu ce sa fac. Sa profit de sansa si sa incerc o evadare sau sa ma prefac cuminte pentru a ramane nelegata si a cauta o soultie de evadare mai incolo? Poate ma sedeaza, poate nu voi mai avea niciodata o sansa. Poate ca usa se deschide foarte rar, altfel de ce n-am shtiut de acest salon izolat pana acum? Ma decid sa profit de ocazie si incerc sa o zbughesc pe usa.
Din doi pasi asistentele mi-au baricadat drumul, una m-a prins de par, sunt captiva pentru totdeauna.... Max... Doamne, n-am apucat sa-mi mai vad copilul... N-o sa-l mai vad niciodata!!!"
M-am trezit lac de apa. Si am inceput sa plang. Fusese atat de real! Foarte aproape si foarte concret. Am stat vreo ora, ruland si deruland visul, amintindu-mi fiecare detaliu, pana l-am tocit, l-am facut ferfenitza. Nu mi-am revenit nici acum foarte bine, insa parca m-am eliberat de ceva. Si ma bucur ca azi merg acasa...
miercuri, 18 noiembrie 2009
back from hell
Acum da, acum sunt bine.Pot sa mananc, sa merg, sa dorm. Lucruri simple, firesti, umane, dar pe care le apreciez abia acum cu adevarat, dupa ce am aruncat o privire in iad...
A fost un soi de lectie, de la DD, cred. Mi-a tras una peste bot si m-a lasat trei zile si trei nopti fara apa, mancare si mai ales somn (mi-a dat in schimb glucoza din plin). Trantita pe spate si neputincioasa precum gandacul lui Kafka, cu tuburi de diverse grosimi curgand din si in mine, cu trupul pulsand de durere, incapabila sa ma misc, mi-a dat proba cea mare: cat rezisti fara somn? Raspuns corect: trei zile si doua nopti. Dupa care incepi s-o iei ushureeel razna: intai auzi tziuituri si zumzete, apoi iti freamata toata carnea, ai flashuri-coshmar, in creier iti bate in permanentza un picammer si intre timp percepi pana si vibratiile metroului de la Eroilor. Incepi sa te intrebi daca nu cumva dormi si esti intr-un coshmar, dar ai totushi ochii cat cepele, nu-i poti inchide, altfel se amplifica totul. Te simti ca pe marginea unei liniutze groase de creta alba si esti ingrozit de faptul ca, daca cumva faci un pas dincolo, s-ar putea sa nu te mai intorci. Nu stiu ce privire aveam, dar ceva ma face sa cred ca m-as fi calificat lejer pentru Exorcistul II.
- Ia si miroase asta, maica, mi-a spus colega de salon (74 ani) si mi-a varat sub nas un shomoiog de staniol cu ceva in ce. E busuioc sfintit.
N-o suspectez ca a vazut Exorcistul, dar era dotata babutza mea. Apoi mi-a varat intre labutze o cartzulie mica si colorata, pe care am distins cuvintele "acatist" si "grabnica ajutatoare". Spre rushinea mea n-as putea spune exact ce e aia un acatist, cert e ca am luat borshura si am inceput s-o citesc intr-o dementza isterica de la un cap la altul, uitandu-ma crucish la fiecare cuvant in parte din limbajul acela ciudat. Cand am ajuns pe la sfarshit a intrat o infirmiera cu mopul:
- Aici te-au adus, pui? Ti-au scos splina, nu? Stai linistita, mama, ca si lu' baiatu' meu i-au scos-o acu' doi ani, ca a avut accident de mashina si acum danseaza in trupa lu'.... il vezi la antena 1 imediat... hai, puiule, c-o sa fie bine...
Si atata a vorbit si mi-a povestit si m-a ametit, pana am fost convinsa ca este un inger in uniforma mov, cu un mop in mana, trimis de DD sa-mi aline suferintza ca sa n-o iau razna. O fi fost, stiu eu? Cert este ca de-acum inainte n-o sa mai iau niciodata in deradere vreun obicei, rit, apucatura sau treaba bisericeasca, oricat de absurda sau stupida mi s-ar parea.
Desigur ca problema somnului s-a rezolvat pana la urma foarte simplu cu sedative, dupa ce a fost bine analizata (fo 12 ore) de catre chirurgie, hematologie si psihiatrie.Bromazepamul si-a facut treaba si din acel moment corpul meu a inceput sa functioneze.
Acum sunt ocheiutza, imi da mana sa glumesc, desi scriu greu, cu o singura mana. Insa tineam neaparat sa scriu acest post, sa va multumesc ca v-ati gandit la mine (am fost tot timpul tinuta la curent cu ce se intampla pe blog :)
Insa acest post m-a costat un efort enorm si am obosit cumplit. Asa ca am sa va mai multumesc inca o data, am sa va spun noapte buna si am sa ma bag la nani, in timp ce perfuzia imi picura ushor in vena...
m.
marți, 10 noiembrie 2009
gasita pe net...
By Laurentiu | November 25, 2008
1. Obiective:
• Extirparea splinei pentru indicatii vitale(traumatisme) sau absolute( boli hematologice)
• Se poate practica in urgenta sau la rece
• Poate fi folosita calea de abord clasica sau cea laparoscopica
2. Indicatii:
• Traumatismele cu leziuni ale splinei de gradul III, IV sau V
• Bolile hematologice: purpura trombocitopenica idiopatica, sferocitoza ereditara, anemia hemolitica autoimuna, anemia hemolitica din enzimopatii si hemoglobinopatii, stadializare in boala Hodgkin, limfoame splenice, purpura trombocitopenica trombotica, trombocitopenia din SIDA, mielofibroza, thalasemia cu splenomegalie si infarcte splenice, rupturile spontane ale arterei splenice, tromboza venei splenice.
• Splenectomii iatrogene: in operatiile pe stomac, histusul esofagian, colonul stang, rinichiul stang, nervul vag
3. Contraindicatii: se refera la contraindicatiile oricarei interventii mari la pacienti cu stare generala precara, cu exceptia traumatismelor
4. Pregatirea preoperatorie:
• In urgenta: asigurarea unui minim volemic si echilibrrea sistemelor vitale
• La rece: cu doua saptamani inainte se realizeaza vaccinare antipneumococica, anti H. influenza si antimeningococica, asigurarea unei rezerve de sange, antibioprofilaxie, uneori se pregateste si concentrat plachetar
5. Anestezia: este generala cu intubare oro-traheala\
6. Instrumentar: este comun pentru interventiile chirurgicale mari la care se adauga pense vasculare pentru pediculul splenic, pense hemostatice lungi, valve abdominale mari, aspirator
7. Dispozitivul operator: pacient in decubit dorsal cu mambrele superioare in abductie la 90 de grade, iar operatorul se aseaza in dreapta bolnavului cu un ajutor in fata si altul la dreapta
8. Tehnica operatorie:
• Calea de abord – laparatomia mediana supraombilicala
• Explorarea abdomenului: se face in mod complet ferindu-se de mirajul primei leziuni
• Se izoleaza peretele abdominal cu batiste si se ridica rebordul costal stang cu ajutorul unei valve
• In situatiile hemodinamic instabile se va realiza o hemostaza temporara prin compresiunea pediculului splenic pe coloana. Se patrunde in loja retrogastrica pentru apune in evidenta artera splenica la nivelul marginii superioara a pancreasului sau in spatele cozi acestuia prin sectionarea ligamentului gastrocolic. Se tractioneaza median stomacul, se patrunde printr-o zona a vasculara in ligamentul gastro-splenic, unde vasele pot fi pensate. De-a lungul marginii superioare a pancreasului se identifica artera splenica cu traiect sinuos. Se deschide cu grija peritoneul de deasupra arterei si se incarca artera pe o pensa vasculara curba si se pregateste ligatura. Se are grija la vena aflata in spatele arterei. Dupa ligatura arterei splenica se rezeca dupa ligatura in pediculi multipli si ligamentul gastro-splenic pornind de la polul inferior spre polul superior. Se sectioneaza si ligamentul spleno-renal si spleno-colic ce permite mobilizarea completa a splinei. Se separa prin disectie boanta de coada pancreasului . se clampeaza vena splenica si se ligatureaza. Se sectioneaza si se ligatureaza vasele restante.
• In situatiile hemodinamic stabile se mobilizeaza splina prin introducerea maini stangi intre fata convexa a splinei si diafragm si bascularea in campul operator. Se sectioneaza peritoneul posterior si se pune in evidenta fata anterioara a rinichiului si suprarenala stanga. Se introduc in loje campuri pentru amentine splina superficial. Se incepe izolarea splinei prin sectionarea din aproape in aproape intre ligaturi. Se evidentiaza pediculul splenic care se ligatureaza si se rezeca fiecare ramura in parte, separat artera de vena si in mai multe prize. Este important sa nu prindem coada pancreasului in ligatura.
• Dupa scoaterea splinei se va urmari hemostaza cu completarea ei in caz de nevoie
• Se monteaza drenajul cavitatii cu tub scos prin contraincizie pentru evitarea formarii abceselor subfrenice stangi.
9. Incidente si accidente intraoperatorii:
• Hemoragia
• Leziunile organelor vecine splinei
10. Ingrijiri postoperatorii: reechilibrare volemica, se urmareste evolutia bolilor asociate
11. Complicatiile postoperatorii:
• Complicatii respiratorii
• Abcesele subfrenice
• Complicatiile parietale (hematom, serom, supuratii)
• Ileus postoperator sua chiar ocluzie intestinala
• Febra postoperatorie
• Tromboze vasculare
• Splenoza
• Hemoragia severa
• Hematemeza, pancreatite acute, fistule gastrice, colonice sau pancreatice
12. Sechelele postoperatorii: cresterea leucocitelor, a limfocitelor, a trombocitelor, tulburari imunologice, riscul aparitiei unor infectii supraacute
13. Rezulatate, prognostic:
• Mortalitatea postoperatorie este de 6%
• Morbiditatea este de 5-20% pentru splenectomia clasica
• Rezultatele sunt in general bune
• Prognosticul este favorabil
mda
"Ia sa vad, tu potzi sa fudtzi ca mine?" il intreaba un pusti de 4 ani jumatate in gura mare pe un tip, trecand in goana pe langa el. Tipul, uluit, evident, nu stia ca baiatul e sasait, ca spusese "fugi" si nicidecum the f-word.
adevarul e ca a invatzat sa pronuntze sh, j, ce, ci, ge, gi etc, dar nu prea le foloseste, ca s-a invatzat sasait si eu il mai las, ca e tare dulce...
