marți, 23 septembrie 2014

poezie ultra-scurtă de după-amiază

Dolor la teniși

Ai lav ză rein,
Ascult Șopein,
My bascheți in pain.
Ceea ce vă dorim și dîvîsî!









am condus până la mare (fără carnet)

Pentru că am amânat o oră săptămâna trecută, am convenit să facem două, una după alta, vineri seară. Nu m-am gândit prea mult când am zis da, cu atât mai puțin la faptul că două ședințe de condus puse una după alta înseamnă 3 ore și 20 de minute. Instructorul meu însă cu siguranță a chibzuit îndelung la asta, căci spera să ciupească niște timp pentru el, s-o șteargă mai repede. Ce începător e atât de dement încât, după doar 8 ședințe de condus, să meargă în haosul de vineri seară, după o săptămână de muncă, prin traficul de București, unde se cere vigilență și agilitate de combat, pe întuneric, peste trei ore încontinuu? Eu, of course.

luni, 22 septembrie 2014

ziua LMC

Am fost zilele trecute la o conferință pe o temă medicală, cancere rare. Nu sunt o pasiune a mea (a cui ar fi?), însă era integrat și un modul de social media care mă interesa și iată-mă acolo.
După introducere a fost dat cuvântul unei tipe tinere și drăguțe, care ne-a spus pe scurt povestea ei: cancer (leucemie mieloida cronică) depistat la analize de rutină prin 2000, tratament până în 2004, corpul nu mai răspunde, schimbat tratament și până în ziua de astăzi ok. Sigur, ia în continuare tratament, e monitorizată, dar trăiește, merge la job, iubește, suntem în 2014 și ea există. Povestea ei m-a cam tulburat și mi-a scos din memorie niște lucruri neplăcute, pe care eu le credeam bine îngropate.
Mi-a amintit de etajul doisprezece de la Spitalul Universitar, secția hematologie, de dimineți lungi de așteptare să-ți vină rândul la monitorizare sau tratament, de holul cu becuri chioare și de scaunele galbene, niciodată suficiente pentru toți pacienții, de bătrânii resemnați veniți de departe la tratament, care-și povesteau cancerele unul altuia, de tinerele tăcute cu basmale sau peruci peste capul chel, de bărbați cu șapcă sau glugă, de trupurile întinse conectate la fire prin care picurau încet citostatice, de halate medicale mereu grăbite, spre care se ridicau mereu toți ochii cu speranță, de Vlădăreanu, Bumbea, Petre sau Minodora, de măști și ace, mâncare fără sare, zile care se scurgeau îngrozitor de lent, treziri și perfuzii în zorii zilei, leucemia fetei de 20 de ani din Constanța care tremura sub pătură, limfomul tipei vorbărețe din Sibiu care își lăsase fetița cu mama ei, mielomul celei care urma să se căsătorească... Nu, eu n-aveam cancer, la mine era doar o boală de sânge, dar un an de zile am trăit printre ele și am văzut niște lucruri, nu mă lasă indiferentă.
LMC este un cancer care apare la oamenii cu o anomalie cromozomială la cromozmii 9 și 22 (de aceea a fost declarat tocmai azi, 22.9, ca fiind ziua LMC). În ultimii ani s-a descoperit un medicament care blochează acest tip de cancer, îl menține în faza cronică, fără a-i permite să mai ajungă în faza accelerată. Medicamentul este decontat (încă) de CAS, tratamentul are efect în aproape toate cazurile, rata de succes este de 80%. Se poate trăi cu el, dar trebuie să știi că-l ai până nu e prea târziu. Iar eu n-am scris asta pentru vreo strângere de fonduri și donații, ci pentru că aș vrea să fiți conștienți că fiecare dintre noi, și eu, și voi, și oricine poate dezvolta, chiar în clipa asta, o formă de cancer de care să nu aibă habar. Și pe care n-o va descoperi decât la analize.
Faceți-vă, analizele, oameni buni, ca să nu lăsați copii fără părinți și părinți fără copii! Și între timp bucurați-vă de viață, fiți buni și blânzi.

câștigătoarele concursului pampers

Începem săptămâna cu cele cinci câștigătoare ale concursului nostru, care vor primi fiecare câte un pachet de Pampers Active Baby-Dry + un pachet de șervețele umede Pampers Sensitive.

Lili: „...Apoi ne dragalim, cautam Vigantolul (protesteaza pana primeste sticluta, ca sa rontaie cu noile achizitii eticheta) si incepe show-ul cu schimbatul pampers-ului. Eu vreau sa o toaletez corect, ea, sa mearga, sa coboare din pat, orice...dar sa nu stea pe spate. Daca observa ca nu o las si ii ingradesc miscarile, incepe sa ciripeasca frumos tare, pana termin, cand pleaca la treaba ei...“

Codruța: „...Dimineata, cand inca dorm, ma trezesc tipetele baietelului (4,8) de pe toaleta: maaaaamiiii sunt gaaaataaaa....de obicei, ma conformez imediat, de teama sa nu trezeasca fetita care in curand va implini 2 ani....desigur asta nu e valabil cand ea este deja acolo cu el, eventual cu mainile in pipi-ul lui pt ca uneori dimineata, wc-ul e prea mic ca sa-l si nimereasca...
Intorsi in pat ne dragalim in 3, uneori in 4. Ii schimb blondutei ciufulite, care dimineata inca miroase a bebelus, scutecul si ne indreptam spre bucatarie, unde in sfarsit ma trezesc de-a binelea dupa o cafea cu lapte...“


Sabina: „...dar cel mai mult imi place cand vine si se baga cu spatele in mine si se cuibareste la burta mea iar eu o tin strans de tot si incerc sa memorez mementul ala pentru tot restul vietii, mai imi bag putin nasul in parul ei si o miros bine de tot iar dupa toata dragalasenia asta, mai pun o mana si la fundul ei s-o verific de pipi. De cele mai multe ori e de bine si atunci mai stam putin, alte ori apuca sa mai iasa din pampers si atunci sar ca arsa sa o schimb.Dupa ce ne trezim incepe show-ul cu mancarea, joaca, alergat pisica, etc...“

Valentina A.: „Am 2 baieti gemeni, de 1 an si 9 luni. Diminetile noastre sunt placute pentru ca ei se trezesc veseli si pusi pe joaca. Cand unul dintre ei se trezeste, ne striga (dormim in camere separate). Mergem la ei si ii privim cum se intind in patut ca niste pisicute. Dupa ne anunta ca vor jo (adica jos). Pentru noi schimbatul scutecului dimineata si seara este si motiv pentru harjoneala si smuls de zambete si rasete din partea lor. De obicei eu il schimb pe unul din ei si tatal pe celalat, deci totul merge mai repede asa si ei se pot duce la joaca.“

Alexandra Negrescu: „...Nu apuc nici macar sa ii schimb scutecul, pentru ca ii este atat de foame si s-a prins atat de bine la san, incat nu pot s-o deranjez intr-un moment in care transferam dragoste de la una la alta, neconditionat. Insa nici nu trebuie sa imi fac griji, pentru ca scutecul de la Pampers ne ofera amandurora siguranta – mie – increderea de care am nevoie, ca este potrivit pentru a proteja cel mai bine pielea bebelusului meu, fara sa-mi fac griji ca acum, de cand a inceput miscarile mai ample din picioruse, poate ramane fara protectie, iar ei – confortul necesar pentru a se putea bucura in voie de noile miscari descoperite, fara a avea de suferit...

Doamnelor, vă aștept cu un mail în care să-mi scrieți fiecare măsura pe care o poartă cel mic la scutecel, precum și adresa voastră completă și un număr de telefon.
Vă mulțumesc tuturor pentru participare și vă doresc o săptămână splen-di-dă!

duminică, 21 septembrie 2014

bunicul, tigroaica, pizza, dinozaurul și borseta

Ce au în comun un bunic sărit de pe fix, o tigroaică zburătoare-uriașă-și-reală, o felie de pizza pe nume Steve, un dinozaur plictisit și o borsetă? Aparent niciuna, însă la o privire mai atentă observăm că joacă toți în „Unchiul Bunic“, noul serial de pe Cartoon Network, care va începe mâine, pe 22 septembrie și va fi difuzat de luni până vineri de la 17.20 – dacă se grăbesc ăștia mici cu temele, îl prind la marele fix.
Ce-i atât de grozav la „Unchiul Bunic“? Face parte din „Noua Generație“ de seriale de comedie trăsnite („Steven Univers” şi „Clarence”), semnătura fiind aceeași ca la „Să înceapă aventura“, adică Peter Browngardt – părinții copiilor mai mari știu cu siguranță despre ce vorbim aici, probabil și-au mai auzit odraslele povestind de un Jake, de un Gumball etc. Eu sunt de multe ori obligată să ascult povestindu-mi-se diverse glume stupide de desene animate, pe care nu le pricep și care nu mă interesează și în gând îmi zic, not again, nu iar o stupizenie de pe CN, gag repovestit, so boring, dar trebuie să-mi ascult copilul cu răbdare, chiar dacă nu pricep o iotă și nici nu mă interesează, căci așa zic specialiștii, să fim atenți la ce ne spun copiii, dar asta e altă poveste, important este să rețineți că:

Cine? „Unchiul Bunic“, serial pentru preadolescenți
Unde? CN
Când? 17,20 în timpul săptămânii
Caratceristici? Gaguri vizual, umor, morală finală.
Acordul părinților? Numai după ce ți-ai terminat lecțiile!!



sâmbătă, 20 septembrie 2014

nostalgii de astă-vară...

...când era caniculă. Puneam un lighean cu apă pe balcon, o dezbrăcam ca de plajă, trăgeam totuși draperia să n-o ardă soarele și-i puneam jucării în lighean. Ea le făcea să plutească, le îneca sau le resuscita după bunul plac, mai țup în lighean, mai pe lângă lighean, după cum avea chef.


Vreo oră-două era liniște.

vineri, 19 septembrie 2014

madama feministă

E amuzant că, deși știam de Simone de Beauvoir de pe când aveam vreo douăzeci de ani (o ardeam feminist) și-mi tot propuneam s-o citesc, n-am pus niciodată mâna pe vreo cartea de-a ei. Pur și simplu nu s-a nimerit. Și mă bucur că s-a întâmplat așa, probabil nu mi-ar fi plăcut la fel de mult cartea asta dacă aș fi citit-o în tinerețe. Pentru că femeile ei nu sunt niște muieruști amorezate și atât, ci personaje complexe, trecute bine de prima tinerețe. Depresiile și agoniile lor nu le-aș fi înțeles pe deplin dacă n-aș fi trecut eu însămi prin aventuri similare. Dialogurile teatrului absurd pe care-l joci când dragostea a părăsit relația le-aș fi găsit poate exagerate. Frâmântări și dezamăgiri, teamă și furie, femei înșelate, părăsite, sfâșiate.
E o carte pentru femei, clar, dar mai ales pentru cele coapte (am senzația că tipa a scris-o mai spre bătrânețe, nici n-avea cum altfel să-i iasă atât de bine). Dar merge și la tinerele doamne încă optimiste și automulțumite de viața lor. :)

joi, 18 septembrie 2014

instructorul

Instructorul meu are în jur de patruzeci și ceva de ani, e cam taciturn, vorbește încet și mestecă  gumă. Fumător înrăit, mereu facem câte-o pauză de țigară, dar fumează și în mașină cu permisiunea mea.
– Credeam că veniți mai devreme azi, îmi zice când apar la ora fixată.
– Păi, n-am știut că și azi aveți o treabă. Credeam că a fost valabil doar pentru ora trecută.
– Am și eu un băiat de la șapte…, îmi zice. Facem doar o oră azi.
Mă urc în mașină, mă gândesc că nu mă deranjează să facem doar o oră azi.
– E ok și o oră, recuperăm data viitoare. Dar eu nu pot veni mai repede de șase, că muncesc până la cinci jumate. Data trecută a fost o excepție. Facem data viitoare mai mult?
Îl văd că nu-i convine. Nu zice nimic. Pornim pe străzi. Nu-mi prea dă indicații pe unde s-o iau.
– Sau în altă zi, când vreți dumneavoastră, ar fi patruzeci de minute, nu-i așa?

miercuri, 17 septembrie 2014

cum se pierde informația pe drum sau „telefonul fără fir“

Maică-mea, la ora de culcare, către Vera:
– Du-te la maică-ta și spune-i „Mama, fă-mi laptele, că vreau să mă culc!“
Vera, strigând către mine, care dereticam prin bucătărie:
– Mama, fă-mi laptele, că vreau să mă joc!

poză mai de prin primăvară, că tot a venit toamna

dimineți de poveste cu concurs ;)

Pe sub storul tras intră un fir de lumină, soarele de toamnă tocmai se ivește de după blocul de vizavi, dezmorțind aerul dimineții. În camera copiilor e încă liniște. În patul de sus doarme liniștit un școlar, în cel de jos o fetiță matinală clipește mărunt cu genele lipite de somn, se întinde și cască. Mă așez pe marginea patului lângă ea și o mângâi pe frunte. Căpșorul încă-i păstrează căldura somnului, de sub ciuf îmi zâmbește un șir de dințișori mici și albi ca niște perle. Fata mea pare să fi dormit bine, e odihnită și fericită.
Se încurcă puțin cu picioarele în pătură când se ridică, se împiedică și-mi cade în brațe, râzând. Mă curpinde cu brațele durdulii, își freacă obrazul de al meu și mi se așază în poală. În timp ce o sărut în păr, îi simt scutecul plin moale și elastic, încă are nevoie de el peste noapte. O întreb dacă mă lasă să i-l dau jos, e de acord și o schimb. Din obișnuință de mamă, îl cercetez și constat, a câta oară, cât de bune sunt scutecele astea: niciun strop pe lângă, fundulețul e uscat și, după o noapte întreagă, scutecul încă mai suportă lichid.


Nu mă mai miră performanța scutecelor Pampers de când m-am convins cu ochii mei cum se fac. Mai știți când v-am spus, prin vară, că plec în Germania să văd cum se fac scutecele? Ei bine, am fost, am văzut și m-am convins.
La Centrul de Inovație P&G din Schwalbach lucrurile se fac riguros, oamenii își iau foarte în serios treaba. Încearcă încontinuu să îmbunătățească variantele deja existente, prin materiale mai performante și inovații de ultimă oră. Fac serii mici, fabricate pe o bandă de producție proprie din cadrul centrului, apoi dau scutecele la folosit și așteaptă feedback de la părinți. Cât am stat pe la institut am văzut multe mame cu copii în căruț, venind să ridice pachete cu scutece care urmau să fie testate acasă. Alți copii erau atent studiați chiar la locul de joacă din centru, unde se jucau în scutece, care erau atent monitorizate cum se comportau, cât de bine rămâneau fixate în timpul activităților, dacă lăsau urme pe piele etc. În departamententul creativ, o mână de oameni veneau în permanență cu idei noi. În cel tehnic, un aparat ca din filmele SF scana din multe unghiuri un scutec atașat pe o păpușă pentru a perfecționa detaliile. Ba exista chiar și-un departament special în care se analizau scutecele pline. Și toate astea din dorința de a înțelege nevoile copiilor și de a-i ajuta pe părinți să-i îngrijească pe cei mici cum se cuvine. Am fost foarte plăcut impresionată, căci nu mi-am imaginat că, în spatele unui banal obiect de unică folosință, se află atât de multă muncă.

Despre noul Pampers Active Baby-Dry vă pot spune că are un strat superior și mai moale, cu o textură specială și un strat care absoarbe și reține umezeala (habar n-aveți câte straturi deștepte se află în interiorul unui scutec, unele absorb ultra-rapid, altele conduc lichidul unde trebuie, altele mențin umezeala în interior). Cel mai spectaculos ingredient este, firește, materialul superabsorbant care se transformă în gel, pentru că poate reține de 30 de ori propria greutate în lichid. Nu știu câte dintre voi au avut vreodată curiozitatea de a secționa un scutec; dacă-i plin de pipi veți găsi multe cristale mici și moi de gel. Dacă-i un scutec nefolosit veți găsi un praf fin prins între straturi. Ah, da, și tot noile scutece au alte desene simpatice pe partea frontală, dar probabil că asta ați remarcat deja.

Și pentru că nouă, mamelor, nu doar că ne plac scutecele Pampers, ci le și folosim cu încredere, aflați că avem și un concurs pentru voi. Cine vrea să câștige un pachet de Pampers Active Baby-Dry + un pachet de șervețele umede Pampers Sensitive nu trebuie decât să lase la comentarii propria sa variantă despre diminețile de poveste cu copilul din dotare. Cinci dintre cele mai frumoase povești vor fi premiate cu câte un asemenea pachet din partea Pampers. Câștigătoarele vor fi anunțate aici, pe blog, la începutul săptămânii viitoare, probabil luni, 22 septembrie. Așadar, suflecați mânecile, scoateți condeiul, priviți-vă pruncii cum fac ochi în scutece și așterneți câteva vorbe despre diminețile voastre.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...