marți, 30 septembrie 2014

la mulți ani!

Îi mai țineți minte pe prietenii noștri de la Pifou? Luna asta împlinesc 20 de ani de activitate, mai exact 20 de ani de când produc în România, la Vaslui, haine pentru copii din bumbac de calitate. Cu ocazia asta ne-au propus un mic și simpatic exercițiu de imaginație și ne-au trimis un body cu mesajul „Peste 20 de ani copiii mei...“, urmând ca eu să completez mesajul cu ceea ce-mi imaginez pentru ei. Iată ce a ieșit:

Mi-a scăpat ceva important? Ah, și modești, vai, dar cum!
Cu ocazia aceasta am primit și 5 vouchere a câte 20 de lei, pe care am să vi le dăruiesc vouă. Tot ce trebuie să faceți este să-mi ziceți la comentarii sau pe mail dacă aveți trebuință de acest voucher au ba și eu vă zic codul de pe site și gata.

Am făcut cam mică poza, nu știu dacă se mai vede ceva...
Mda, cred că am exagerat cu micșorarea pozei. Mai bine scriu și aici ce (nu) se vede. Deci zice așa:

Voucherul-cadou/ reducerea aplicată pot fi folosite în magazinul on-line www.pifou.ro în secțiunea "Personal". Reducerea este valabilă și se va aplica doar la comenzi de minim 100 lei inclusiv TVA. Reducerile nu se pot cumula. Transportul gratuit se acordă pentru comenzi în valoare mai mare de 200 lei (TVA inclus), valoare rămasă după aplicarea oricărui tip de reducere.

A, era să uit ce era mai important: LA MULȚI ANI, PIFOU! (chiote, aplauze, suflat în lumânări, confetti!)

luni, 29 septembrie 2014

idioților! nesimțiților!

Ah, cât de armonios și de echilibrat se vor dezvolta copiii noștri, având ocazia să audă periodic asemenea cuvinte de laudă din partea unor cadre didactice! Câtă încredere în sine vor primi acești omuleți de-a lungul drumului lor școlar, câtă dovadă că efortul lor este prețuit și ei sunt valorizați cum se cuvine ca ființe umane! Și trebuie că este o adevărată satisfacție și din partea cadrului didactic să vadă cum elevii săi prind aripi sub vorbele sale încurajatoare, din moment ce le repetă iar și iar.
Probabil că nu suntem un caz unic în țară, ceva din felul în care văd că funcționează sistemul nostru de învățământ mă face să cred că nu suntem nici pe departe un caz izolat. Și mă întreb câți copii suportă zilnic vorbe de ocară din partea unora dintre cei care ar trebui să le îndrume pașii, în timp ce părinții lor stau liniștiți că, ce bine, au reușit să-și înscrie copilul la o școală bună, de renume, unde lucrurile nu stau chiar așa rău cum se prezintă la televizor, să fim serioși. Șigur, poate nu stau chiar așa, dar nici mult mai bine.
Iar cel mai trist lucru este că, din toată clasa de 31 de copii (deși parcă numărul maxim admis ar trebui să fie de 25 de bucăți), doar două fete au raportat acasă că profesorul de sport le vorbește urât copiilor. Că îi face „idioți“ și „nesimțiți“. Probabil că ceilalți 29 s-au obișnuit în asemenea măsură cu acest limbaj – fie el venit din partea altor elevi, fie din partea unui cadru didactic –, încât nu li se mai pare nici măcar demn de menționat acasă.

duminică, 28 septembrie 2014

lume bună cu creierii pixelați sau ce mi-a plăcut mie la webstock

Plajă la Webstock.
Am venit încă de dimineață și am asistat la cele două sesiuni de povești cu oameni de succes, până în prânz. Interesant, unele dintre povești au fost amuzante, altele pline de creativitate, oricum, aveai ce să extragi din ele. Apoi am mâncat ceva și, după prânz, a început nebunia.
Erau trei săli cu trei subiecte diferite care se derulau în același timp: Innovation in communication, Blogging & online content și Mobile trends. După cum bănuiți, eu m-am dus la cea de-a doua, căci bloggingul era ceea ce mă interesa cel mai mult. Și nu mi-a părut rău, ba chiar deloc. Căci nu știu cum a fost la celelalte module, dar la noi sala era arhiplină, nu mai aveai loc să pui niciun scaun, iar în spate mai stăteau oameni în picioare, pe câte două-trei rânduri. Toată lumea venise să vadă floarea cea vestită a online-ului, creme de la creme, viralii.
La început ne-am amuzat cu cei doi funny Sergiu & Andrei, care ne-au spus toată povestea din spatele viralului lor. Bineînțeles, văzusem și eu clipul, dar nu știam povestea. Toată nebunia aceea cu parodierea vedetelor a fost de fapt o reclamă pentru Kiss Fm. Bine gândit, mișto treabă.
După care a venit un băietan de prin Baia Mare, un vlogger celebru printre adolescenții de pe la noi, pe numele său Zmenta. Nu-l știam, desigur (eu auzisem doar de Mikey Hash, de pe la fi-miu), dar mi s-a părut simpatic băiatul, cu entuziasmul său tipic vârstei, agitat și vesel. Și, probabil, destul de priceput în a-și croi faimă pe net.
În totală opoziție cu verva inocentă a tânărului vlogger, a apărut apoi Ovidiu Eftimie de la Times New Roman, un soi de vulpe bătrână și sarcastică, despre care tocmai am văzut pe net că e din Brașov (ha! om fi copilărit în același cartier?). Și iar am râs.
În partea a doua a modulului, ne-a vorbit un pic Alex Negrea chestii practice de Facebook (dar pe care le-am ratat parțial, căci am fost reținută pe hol de-un amic), apoi Vlad Petreanu, pe care lumea l-a aplaudat îndelung, și Zoso, cu limbaj colorat. Și am mai râs un pic.
După fiecare sesiune de prezentare, întrebările din sală curgeau gârlă, dialogurile se legau imediat, microfonul era cerut în toate părțile, lumea parcă nu se mai sătura, nu-i mai lăsa să plece.
A fost un eveniment intens, amuzant, deloc încorsetat, de la care eu una am plecat cu niște învățăminte, idei și planuri. Câte din ele le-oi pune în aplicare rămâne de văzut. Căci entuziasmul e mare, timpul e el mai mititel așa. Îmi pare rău că n-am putut sta și la premii și cu atât mai puțin la petrecerea de după, asta-i viața, a parenting blog has to do what a parenting has to do.
Dar ca concluzie pot spune că atmosfera a fost foarte mișto, erau toți numai oameni cu creierii pixelați, erau „de-acolo“, de pe net, se simțea cumva chestia aia care unește o comunitate de oameni și care-mi scapă momentan cum se numește. Frumos. Mă bucur c-am fost.

vineri, 26 septembrie 2014

probleme de doi ani și trei luni

– Is habe ein Problem. (Am o problemă.)
– Was für ein Problem hast du, Vera? (Ce problemă ai, Vera?)
– Ein blaues. (Una albastră.)


De unde concluzionăm că: 1. albastru este culoarea ei preferată și 2. habar n-are ce-i o problemă.



joi, 25 septembrie 2014

hop și noi citind în iarbă

Se pare că totuși avem noroc de vreme bună. Duminică ne bate gândul să mergem în Herăstrău, să ne tolănim undeva și să ne relaxăm citind. Este evenimentul cu „Citim în iarbă“, am vrut să merg în primăvară, dar a intervenit ceva și n-am mai putut. Ediția din toamna asta n-am de gând s-o mai ratez. Iau copiii de câte o aripă și „lectură“ scrie pe noi. Nu că n-am putea citi și acasă, dar e mai plăcut în natură.

 Deci? Cu cine mă văd pe-acolo? :D

the coș situation

Sub acoperișul nostru viețuiesc trei femei și doi bărbați (bine, de fapt sunt trei bărbați, dar motanul nu se mai pune, că e castrat). Nu știu cum se face că toate femeile, deși una e mică-mică de abia știe ce-i cu ea pe lumea asta de vreo doi ani încoace, cealaltă e mare-mare de a început să uite diverse lucruri, iar mijlocia nu-și vede capul de treabă și lipsă de timp, deci toate aceste femei știu foarte bine unde se află coșul de rufe murdare în baie și cum se folosește el. Ceilalți doi locatari, reprezentanții sexului puternic, nici prea tineri și nici prea bătrâni, nu foarte solicitați administrativ-gospodărește, deci cu mintea mai odihnită, ei bine, aceștia doi au dificultăți majore în a folosi corect sus-menționatul coș. Măi frate! Hainele lor murdare zac mereu pe coș – pantaloni atârnând cu cracii până la podea –, lângă coș – tricouri făcute ghemotoc, căzute între coș și mașina de spălat – sau eventual după coș – șosetele, desperecheate, cocoloș. Și eu mor când, în fiecare seară și după fiecare duș, hainele murdare se adună grămadă pe, lângă și după coș, iar coșul stă aproape gol. Eu nu-mi explic, o fi în gena lor de masculi feroce ceva care îi împiedică să facă lucrurile corect și până la capăt? La voi e la fel!?

miercuri, 24 septembrie 2014

breaking news: radu!

O colega de la job are rapid nevoie de ajutor. Băiețelul ei de 1 an și 10 luni are o tumoră pe creier. Și trebuie operat de urgență. Cum bine știți, în astfel de momente absolut orice leuț contează. Lumea se mobilizează, strânge, donează, ajută.


Prin urmare, cine poate, cine se simte darnic zilele astea, cine vrea să ajute dulceața din poză o poate face în conturile de pe pagina lor de Facebook, unde găsește și update-uri cu starea lui Radu.
Familia vă mulțumește.

mă gândesc să webstock...

Da, exact. N-am fost niciodată și, la urma urmei, e un eveniment care mă interesează. Așa că, de ce nu? Sau vă întrebați ce caută această respectabilă mămicuță trecută de prima tinerețe la un asemenea eveniment? Păi, să vedem.

Cine este Webstock și ce vrea el de la viața mea? 
Este un festival al Internetului care „ofera oportunitatea bloggerilor si persoanelor din agentii sa intalneasca/reintalneasca reprezentanti ai companiilor prezente la eveniment. Mai mult, evenimentul ofera si oportunitatea de colaborare a acestora.“ Acuma, la câtă lumea va fi pe-acolo, nu știu pe cine voi reuși să întâlnesc/reîntâlnesc. Dar eu mă duc, căci am făcut o pasiune pentru conferințe și evenimente în ultima vreme.

Ce caut eu acolo? 
Este „un bun prilej de a reintalni prieteni din industria comunicarii si social media, de a face cunostiinta cu persoane pe care le cunosti doar din online, dar si de a bate palma cu diverse companii pe care vrei sa le cunosti mai bine. Webstock este unul dintre acele evenimente la care faci schimb de cel putin 40 de carti de vizita de-a lungul zilei.“ Poate alții, eu nu prea cred, pentru simplul motiv că n-am cărți de vizită. Am tot zis că-mi fac, dar după ce-mi mult blogul pe un domeniu personal, lucru pe care nu-l fac pentru că nu mă pricep, motiv pentru care ar trebui să caut pe cineva care știe s-o facă etc. Dar de bătut palma cu diverse companii îmi surâde, desigur.

Ce se va întâmpla acolo, practic? 
Zice că „conferintele si cele trei micro-evenimente specializate aduc in prim plan cele mai actuale subiecte din indutrie. Pasionatii de comunicare, de mobile, de blogging si social media vor asista la o serie de prezentari cu informatii utile si se vor lasa inspirati si motivati de catre vorbitorii evenimentului.“ Inspirație și motivație, da, avem nevoie, că și bloggerul are blocaje, și el nevoie de idei noi. Mai ales când încep haterii să-i reproșeze la comentarii că nu e destul de „diferit“, că prea e „banal“. Iaca, mă străduiesc.

Ceva nou? 
Trenduri. Căci și în online – sau mai ales acolo – există trenduri. Care ne vor fi prezentate de specialiști. „Unii dintre cei mai cunoscuti specialisti din domeniu vor aduce in prim plan tendintele care conteaza acum in comunicare si social media. Participantii vor afla care sunt oportunitatile momentului si cum sa faca fata provocarilor mai mult sau mai putin neasteptate.“ Cum eu nu mai am nici 20 de ani și nici nu frec netul toată ziulica, pot liniștită să recunosc că nu-s la curent cu trendurile online, dar că mă tare înteresează. Pentru mine și pentru faptul că am niște copii care vin din urmă și, cu cât reușesc mai mult să țin pasul cu vremurile, cu atât voi comunica mai eficient cu ei (ce viraj elegant spre parenting!)

Dacă vă interesează toată povestea de mai sus, găsiți detalii pe site-ul Webstock 2014. Dacă nu, eu oricum am să vă povestesc cum fu (la afterparty, totuși, n-am să merg, căci blogurile de parenting au alte treburi și obligații la orele la care celelalte bloguri chefuiesc :)

marți, 23 septembrie 2014

poezie ultra-scurtă de după-amiază

Dolor la teniși

Ai lav ză rein,
Ascult Șopein,
My bascheți in pain.
Ceea ce vă dorim și dîvîsî!









am condus până la mare (fără carnet)

Pentru că am amânat o oră săptămâna trecută, am convenit să facem două, una după alta, vineri seară. Nu m-am gândit prea mult când am zis da, cu atât mai puțin la faptul că două ședințe de condus puse una după alta înseamnă 3 ore și 20 de minute. Instructorul meu însă cu siguranță a chibzuit îndelung la asta, căci spera să ciupească niște timp pentru el, s-o șteargă mai repede. Ce începător e atât de dement încât, după doar 8 ședințe de condus, să meargă în haosul de vineri seară, după o săptămână de muncă, prin traficul de București, unde se cere vigilență și agilitate de combat, pe întuneric, peste trei ore încontinuu? Eu, of course.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...