sâmbătă, 22 noiembrie 2014

recidivăm

A fost filmul meu preferat când eram mică, acum se pare că e și al Verei. Și merge perfect pentru sâmbătă dimineață, la cafea.

vineri, 21 noiembrie 2014

se întâmplă din nou să fii bine cu tine!

Se anunță o nouă conferință „Fii bine cu tine“!

Am fost la cea de anul trecut și am venit ușor modificată de-acolo. Transpusă, tulburată, transformată. Adică, pe lângă multe revelații și momente „aha“ trăite la fața locului, am avut mult de rumegat și după conferință, căci e genul care te pune pe gânduri. Ascultând la ceea ce spuneau speakerii, mă simțeam de parcă mi-ar fi forat pe interior, deranjând pe-acolo niște lucruri demult îngropate, pe care se așternuse praful. Mi-amintesc că am plecat cam amețită, am venit pe jos, pe la aer, prin parc. Și-acum se întâmplă din nou. Prin urmare, pe scurt, ce trebuie să știm:

ORGANIZATOR: Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT)

TEMA: „Fii bine cu tine și copilul tău va fi bine cu el!“

CÂND ȘI UNDE: 7 decembrie 2014, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Şoseaua Panduri Nr 90.

TARGET: Sunt invitați să participe toți cei care își doresc cunoaştere ştiinţifică de calitate, în termeni ce pot fi înţeleşi şi, mai ales, aplicaţi ulterior în viaţa lor. Publicul ţintă este matur sau în curs de maturizare, persoane aflate în relaţii de cuplu sau nu, părinţi cu copii până la vârsta adolescenţei, persoane interesate de educația copiilor (viitori părinți, educatori, bunici etc).

SUBIECTE DIN AGENDA CONFERINȚEI

• Când o căciuliță chiar face diferența! – despre angoase, vinovății și îndoieli ce îi însoțesc pe părinți (Diana Vasile)

• Ca tine am fost, ca mine vei fi – despre relația mama-fiică atunci când fiica devine mamă (Andra Costin (Buzilă))

• Fantomele din sertare – despre fricile și anxietățile copiilor (Monica Lespezeanu)

• Sunt tătic, îmi pasă, mă implic – despre necesitatea implicării taților in viața de familie și in creșterea copiilor (Bogdan Cezar Ion)

• O călătorie neașteptată – nașterea prematură (Anamaria Drăguță)

Cine sunt toți acești oameni și cu ce se ocupă ei aflați, în caz că nu știți deja, de pe site-ul Psihotrauma, plus detalii despre conferință și alte lucruri interesante. Au și pagină de facebook, ca să fiți la curent cu tot.

CÂT COSTĂ: Până pe 30 noiembrie, tariful este de 120 de lei, iar după această dată este de 150 de lei. Înregistrarea participanților se face la conferinta@psihotrauma.ro.

Abia aștept!

pacea neurală

Aveam pretenția de la mine că sunt o tipă care exercită un oarecare autocontrol asupra propriei persoane. Se pare însă că m-am înșelat.
Când am urcat în mașina de examen n-am avut emoții. Fusesem luată ca martor la tipul care dăduse traseul înaintea mea, îl și luase, polițistul părea de treabă, totul decurgea cum nu se putea mai bine. Cu excepția ploii, care tocmai începuse mai abitir când am urcat eu în Matizul meu cel galben, cu kilometraj defect, fără servo și cu ștergătoare doar în față.
M-am așezat comod, mi-am reglat scaun, oglinjoară, centură. Am pornit mașina, am dat play la ștergătoare și, în momentul în care am privit înainte, prin parbriz, n-am mai înțeles nimic. Eram acolo și nu eram acolo. Vedeam strada în fața mea, dar nu puteam să văd și mai ales să gândesc mai departe de doi metri distanță de mașină. M-am pus în mișcare, dar am constatat că indicatoarele nu-mi spun nimic, mașinile din jur și benzile de circulație nici atât, mă simțeam ca într-un film. Mă gândeam la pedalele de sub picioarele mele și mă întrebam care o fi ambreiajul și care accelerația. Când mi s-a spus să virez stânga mi-a luat mult până am găsit răspunsul la întrebarea din capul meu: Oare pentru stânga să dau maneta în jos sau în sus? Gândurile se mișcau leneș, întrebările veneau pe rând, răspunsurile erau analizate minuțios, iar reacțiile lipseau cu desăvârșire. Între timp polițistul era mai mult cu mâna pe volanul meu, căci răsăreau brusc în fața mea diverse mașini, eu nu păream să intenționez a le ocoli, iar el probabil că nu voia să moară. Eram complet incapabilă să controlez mașina, dar în același timp eram fascinată de incapacitatea asta. Era ca și cum n-aș fi auzit niciodată de vreo regulă de circulație, n-aș fi văzut în viața mea un indicator rutier, cu atât mai puțin să știu ce înseamnă. Parcă eram în transă. Nu eram în stare să mențin direcția. Mă mir că nu m-a pus să suflu în fiolă.
Nu, n-am făcut câteva greșeli și polițistul m-a sancționat. Am făcut totul greșit, de cum am pornit mașina până am oprit-o, după șase minute.
Ba nu, mint. La un moment dat am oprit la un semafor, era roșu, și mă întrebam dacă oare e corect să te oprești la roșu și să pornești pe verde sau era invers. Cam atât de varză am fost.

P.S. Spre apărarea mea nu pot spune decât că am luat două ore suplimentare înainte de examen, cu doi instructori diferiți, care s-au declarat amândoi mulțumimți de cum conduc, iar unul dintre ei chiar m-a întrebat dacă am mai făcut școala și altundeva. Așadar, să fi fost un blackout? Așa arată unul?

joi, 20 noiembrie 2014

cine dorește o experiență în plus?

Avem un eveniment gratuit pentru persoanele interesate de dezvoltarea personală. Și anume:

„Seară de vindecare interioară“ în data de 27 noiembrie. Am fost invitată să particip, însă n-am cum să ajung. Așa că dau informația mai departe, cu siguranță va fi interesant și mai ales folositor. Căci, spune pagina de Facebook a evenimentului, în seara respectivă veți experimenta:

– starea în frecvență Theta (nu prea știu cu ce se mănâncă asta, păcat că nu pot merge să aflu)
– tehnici simple și profunde de meditație (astea cred că-s foarte bune)
– conectarea cu sine și cu energia pură a iubirii în cel mai înalt plan divin (sună puțin cam pompos pentru gustul meu, dar cine știe?)
– intrăm în legatură cu limbajul propriu fiecăruia de exprimare a intuiției (intuiție is good)
– terapii de iertare (o, da, asta trebuie)
– identificarea și schimbarea convingerilor (politice? :)


Glumesc eu, dar cred că poate fi foarte interesant, căci e vorba de oglindirea în relații, în cele mai importante, cu copiii, cu partenerul de cuplu și în relația cu sine. Așadar, dacă mergeți, spuneți-mi și mie cum a fost.

d'ale prințesei, ca să nu le uit




























miercuri, 19 noiembrie 2014

# și instructorii e oameni

Ultima oră de condus, instructor nou (al patrulea). După un timp, văzând că sunt relativ stăpână pe mașină, ajungem să vorbim și despre altceva decât circulație și, inevitabil, despre alegeri.
– Cu cine ai votat? mă întreabă.
– Cu Iohannis, zic cu ochii-n trafic.
– Foarte bine! sare el bucuros. Bate cuba, ești de-a noastră!

P.S. Mâine dimineață să-mi țineți pumnii, că îmi dau traseul.

vârsta de aur

Cea mai mișto vârstă e între 2 și 3 ani.
Până să ajungă la ea, copiii sunt prea mici, neajutorați, salivează mult, sunt tolomaci și împiedicați, nu te lasă să dormi noaptea, n-au păr destul și fac pe ei. Iar după, se prea lungesc, încep să semene a oameni, au discurs și devin parșivi. Însă între 2 și 3 ani e vârsta de aur, e perioada aia în care nu sunt nici sugaci, dar nici copii pe de-a întregul, și zău că parcă nu te mai saturi de ei. Rămâi trăsnit de ce le iese pe guriță, scot faze pe bandă rulantă și mai sunt și suficient de dolofani, numai buni să-i ronțăi. Nu mai sunt nici așa firavi ca să-ți fie teamă să-i iei la o tăvăleală zdravănă cu gâdilituri, dar nu sunt nici atât de puternici încât să-ți tragă lovituri în stomac în luptă.
Și când îi ridici în brațe – cu greu, dar încă se mai poate – și-i învârți în aer, transpirați și îmbujorați, și ei nu se mai satură și strigă că mai vor, atunci parcă uiți de tot ce e în jurul tău și, pe bune, e senzația aia că ești cel mai fericit om din lume și nici nu-ți mai trebuie nimic altceva vreodată. Te-ai putea juca așa la nesfârșit, cu nasul în părul lor, mușcând din câte-un picior, lăsându-te călărit, călcat în picioare, iubit.

marți, 18 noiembrie 2014

un alt film de copii foarte mișto

L-am văzut tot la Kinodiseea, 12+ scrie pe el, dar eu l-am dus pe Max lejer și i-a plăcut foarte mult. Este un film cehesc despre doi băieți de 11 ani – vă povestesc pe scurt, pentru că trailerul e fără subtitrare și dacă nu știți cehă e mai greu de prins acțiunea – , doi prieteni, care fac un documentar despre familiile lor cu proaspăt primita cameră. Și tot jucându-se de-a documentarul, li se dezvăluie diverse lucruri. Unul dintre ei descoperă un mare secret, altul își salvează familia. Un film frumos, amuzant, emoționant, cu bune și rele, ca viața. Pentru copii mai mari, în special băieți.


luni, 17 noiembrie 2014

ziua prematurilor

„Aproximativ 15 milioane de copii sunt născuți prea devreme în fiecare an. În România sunt aproximativ 20,000 de copii care se nasc prematur. Datorită progreselor din medicina modernă, pot fi salvate mai multe vieți. Totuși, cu cât este mai mică vârsta gestationala și greutatea la naștere, cu atât este mai probabil ca bebelușul va avea complicații după naștere. Aproximativ 1 milion de copii nu supraviețuiesc luptei pentru viață în fiecare an. Dar multe decese ale nou-născuților și dizabilități puteau fi evitate prin luarea unor măsuri simple precum implicarea părinților sau cunoașterea lecțiilor învățate din trecut.  În mod problematic, schimbul de cele mai bune practici dintre spitale este foarte limita la nivel național dar și regional, de-a lungul Europei și chiar în întreaga lume.“



Înțeleg că azi e ziua prematurilor din întreaga lume. Și începând de azi toată luna noiembrie vor fi iluminate în mov niște clădiri din București.

„Invităm publicul de a se alătura efortului nostru și de a spori conștientizarea în rândul populației prin realizarea unor poze (selfiuri) în fața clădirilor iluminate, în seara de 17 noiembrie și postarea lor pe rețelele de socializare folosind #voceaprematurilor #WPD2014“.

Asta pentru că m-a tag-uit cineva ieri cu campania asta pe Facebook, dar eram mult prea ocupată cu alegerile și s-a pierdut în haosul acela de postări...

roc efem

Aude Vera la radio piesa aia de jale cu „Poate dacă ploaia...“ și întreabă:
– Warum weint der Onkel? (De ce plânge nenea?)
– Pentru că plouă, îi răspunde taică-său.
– Ja... face gânditoare. Es regnet und er kann nicht zur Rutschbahn gehen. (Da... plouă și nu se poate da pe tobogan.)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...