vineri, 31 iulie 2015

tutorial de expert + concurs

Pentru viitorii sau proaspeții părinți, pentru cei care s-au trezit peste noapte cu un bebeluș în brațe și firma producătoare a uitat să le atașeze instrucțiunile de folosire, dar și pentru proaspeții frați mai mari care, după ce că cineva mai mic le-a luat locul, se mai și trezesc că trebuie să facă față unor noi provocări, iată un tutorial foarte profi din partea unui expert care te învață pas cu pas cum să schimbi un scutec.




Ați înțeles, da? Iei copilul așa, pui scutecul așa, faci așa, ai grijă să nu-i prinzi mâinile și gata, bebelușul împachetat!

Bun, și acum, pentru bebelușii mai mărișori avem un concurs Pampers scutece-chiloțel!*
Pampers pune la bătaie 40 de pachete de scutece-chiloțel pentru 20 de cititoare plus prietenele lor, care vor să încerce noile scutece – de fapt, nu ele să încerce, ci copiii lor. Tot ce trebuie să facă este să-mi lase un comentariu pe blog, în care să nominalizeze o prietenă (cu copil și ea) – ideea e că oamenii ăștia vor ca scutecele să fie testate de cât mai multe mame, ca să se convingă cât de grozave sunt, prin urmare vor trimite atât câștigătoarei un pachet de scutece, cât și prietenei ei unul. Dar sigur că puteți participa și dacă n-aveți prietenă cu bebeluș.
Concursul durează o săptămână, începe acum și se termină pe data de 6 august, sfârșitul zilei, adică ora 23.59. Câștigătorii vor fi anunțați tot pe blog, după ce tragem la sorți prin random.org. Good luck!

Noua generaţie de Scutece Chiloțel Pampers asigură până la 12 ore de protecţie împotriva umezelii și sunt rapid şi uşor de schimbat. Au benzi flexibile în jurul taliei şi în jurul piciorușelor, din materiale cu textură moale, care lasa pielea să respire. Oferă până la 12 ore de protecţie împotriva umezelii datorită tehnologiei cu Micro Pearls™care pot absorbi de până la 30 de ori greutatea lor și a stratului extra absorbant pentru somn Pampers. 

*modelul acesta de scutece este disponibil în numerele 4, 5 și 6.

joi, 30 iulie 2015

poezie cu rimă: canicula. plus disclaimer



Nu pot să dorm de cald,
Îmi spui și te foiești în șoapte,
De tâmple-ți stau lipite fin
Șuvite umede, de noapte.

Nu-i chip să te alin, te-agiți,
Dai din picioare și te tângui,
Te iau în brațe, mă împingi,
Ai capul greu de somn și gânduri.

Să fim căței, atunci, îți zic,
Să ne întindem pe podea.
E răcoros și bine-aici,
Tu mă privești mirată, ai vrea.

Și-așa, ca doi dulăi albaștri,
Stând bot în bot, întinși pe jos,
Moș Ene vine dintre aștri
Și ne adoarme-n vis frumos.


Disclaimer:
Pentru disclaimer click aici
Asta-i viața, dragii mei cititori, vine o vreme când te lovește poezia. Îmi cer scuze pentru neplăcerile pe care le voi cauza adevăraților poeți prin versurile mele stângace și promit ca de data asta să fiu prima care dă dislike.

miercuri, 29 iulie 2015

# înțelepciunile verei


E dimineață, fata deschide ochii și tușește puțin. Maică-mea se uită la ea îngrijorată, o fi răcit? Fata o liniștește:
– Es ist gut, Tatiana, in der kleinen Krankheit ist eine grosse Gesundheit. (E bine, Tatiana, în boala mică e o sănătate mare.)
După care se întoarce pe partea cealaltă și doarme mai departe. Lăsându-ne pe noi confuze: ce-o fi vrut să spună? 

luni, 27 iulie 2015

soldați, mâini, parentaj și prieteni

N-am stat degeaba de când mi-am propus teancul, doar că, nu știu cum se face, dar vara mă urnesc mai greu la scris pe blog. Probabil din cauza senzației de vacanță care plutește în aer. Am și divagat puțin de la teanc, m-au tentat și alte cărți. Totuși, pe scurt, să notăm ce-am citit, căci acuși vine senectutea peste noi, ne ramolim și uităm tot.
„Soldații“ lui Adrian Șchiop, ce să vezi, tot despre un tip gay este și tot Adrian în cheamă, la fel ca la Teleșpan. Ce-i drept, Șchiop e mai zgârcit în detalii porno, se limitează la câteva scene de sex vag schițate și care nu deranjează. Povestea: un jurnalisto-scriitor de 40 de ani locuiește în Ferentari și face un doctorat pe tema manelelor. Timid și frustrat, cam bețiv și ușor masochist, se îndrăgostește de un fost pușcăriaș, evident homofob. Cartea descrie relația lor și n-o face rău. Autorul pătrunde mai adânc în psihologia personajelor, încearcă că explice cum doi bărbați, în ciuda faptului că niciunul nu suportă homosexualii, au totuși o relație de natură intimă. Stilistic nu e ofertantă (limbaj sec, trivial), dar mi se pare că a reușit destul de bine să redea atmosfera din Ferentari, cu bune și rele, cu personaje și străzi. Nu e o carte veselă, amuzantă și superficială ca „Cimitirul“, e mai profundă și apăsătoare. De recomandat doar oamenilor pasionați de literatură gay și celor atrași de pitorescul cartierelor periferice. Personal, mi-a plăcut mai mult decât cartea lui Teleșpan.


„Mâini cuminți“ de Ana Dragu e o carte înduioșătoare despre un copil autist și mama lui. Scene din cotidian, întâmplări amuzante, pe alocuri tragicomice, frământări și soluții, practic, viața alături de un copil cu asemenea probleme. Expusă într-un stil limpede și obiectiv, fără artificii și lamentări, e povestea unei mame luptătoare, care încearcă să mențină o normalitate în viața lor nu tocmai obișnuită. Am aflat multe lucruri despre copiii cu autism (conține și explicații științifice, teorii, discuții cu medicii), iar anumite pasaje amuzante cu reacții tipice sau dialoguri absurde i le-am citit și băiatului meu, care a ascultat interesat – a fost o ocazie bună de a-l introduce în subiectul autism.


„Parentaj sensibil și inteligent“ de Daniel J. Siegel și Mary Hartzell e una dintre acele cărți de parenting pe care nu-ți pare rău că ai dat banii. Explică foarte în detaliu cum funcționează creierul, ce anume determină anumite comportamente și care sunt urmările lor. Parțial atât de științific, că m-am străduit puțin să nu pierd firul. Are desigur și exemplificări de cazuri, așa, în stil american, dar nu abundă. În rest, nu bate câmpii, nu sare calul, nu spune bazaconii – ca știm noi cine. Ba într-o oarecare măsură mi se pare interesantă și pentru non-părinți, căci te face să te înțelegi mai bine ca adult. 



Și acum, după atâția autori români și parentaje, am avut nevoie de o recompensă, un desert, un tort cu frișcă: o carte pe care am început-o pe tren și care îmi place la nebunie, e foarte scurtă și citesc încet și puțin, că mi-e teamă să nu se termine. Amos Oz, „Între prieteni“. Frate, deci omul ăsta mă omoară, îl iubesc, cred, de mai bine de zece ani și se pare că la fel de mult sau tot mai tare. De câte ori îmi pică în mână o carte de-a lui, mă face praf. Iar broșurica asta, că-i tare subțire, mititica, e atât de dureroasă pe alocuri, pe cât e de laconic stilul domnului în cauză. Despre relații, despre singurătate, despre vieți (în kibbutz). De citit!

sâmbătă, 25 iulie 2015

poezie: supă cu disclaimar

Am decis să te mănânc toată.
Și pentru că-ți place mult apa,
M-am gândit să te fac supă.

În mijlocul patului am aprins focul,
Și-am pus apă la fiert.
În supa mea îți pun călcâiele catifelate,
Rotunde și netede precum cartofii noi,
Degetele de la picioare, grăsune și tari
Sunt boabele de fasole.
Cârnăciorii de la mâini îi culegem împreună,
Și rând pe rând îi aruncăm în oală.
La sfârșit, ochii ca două măsline dau gust,
Dinții perlați, o mână de orez.
Să nu uităm pătrunjelul, îmi spui,
Și-mi întinzi un cârlionț ciufulit.

Aroma ta mă-nnebunește,
Mă transformă în animal.
Și-atunci nu mă mai abțin
Și mușc cu poftă din tine.
Tu țipi și te rostogolești râzând.

Disclaimer:
– S-a dilit și Mara.
– Adică?
– Păi, n-ai văzut? S-a apucat să scrie poezii. A luat-o pe arătură.
– Da' ce-ai, dragă, cu femeia, dacă ea așa simte?
– E penibil, n-are pic de talent.
– Ei și?
– Părea normală până acum, oarecum digerabilă, păcat de ea.
– Băi, înțelege și tu, are femeia patruj' de ani, vine o vârstă când o luăm cu toții pe câmpii.
– Mda, ai dreptate. Totuși, păcat...

vineri, 24 iulie 2015

cum să răcorești copilul fără aer condiționat

Fata mea e foarte rea de căldură. După câteva zile de caniculă îi ies bube la propriu. Multe puncte mici și roșii îi apar pe ceafă, pe umeri, pe piept. Uneori devine mâțâită, iritată și strigă că nu poate să respire, că nu poate să doarmă, că-i e prea cald. Avem și aer condiționat, dar pe care nu-l ținem pornit non-stop. Pentru pauzele dintre el am găsit o soluție genială, care funcționează în fiecare zi: băile lungi și dese.
Până anul trecut îi puneam un lighean cu apă în balcon și o lăsam să se joace în el, în timp ce eu îmi vedeam de treabă. Acum e cam mare pentru lighean, îi pun apă în cadă. O palmă de apă călâie, multe jucării, pistoale de apă și diverse recipiente, ba uneori îi duc și mâncare la „piscină“, un castronel de plastic cu bucățele de măr (șalupa de aprovizionare) care plutește printre jucării. Și o vreme n-am treabă cu ea, căci sesiunea de răcorire durează cel puțin o oră. O scot din cadă cu mâinile și picioarele reci, ca din mare. Sesiunea de răcorire se repetă de câte ori este necesar, până se plictisește copilul (nu se plictisește).
Noaptea n-o pot culca în cadă, evident. Ca să nu se mai foiască atât, plângându-se că nu poate adormi de cald, aseară am învelit-o cu o cârpă udă. Am umezit o eșarfă de-a mea de mătase și am acoperit-o. A zis că e tare bine și a adormit imediat. Apoi am găsit niște metode de răcorire pe FB și m-am gândit să le pun și aici, că poate vă dau idei. Eu am folosit de multe ori 1, 3, 5 și 6.

găsite pe 9gag

joi, 23 iulie 2015

erau tot șapte, noi eram două: # NU înseamnă NU

N-am scris până acum, am intenționat să mă țin departe de subiect, deși mă frământă zilnic și mă revoltă. Dar dacă tot a ajuns un circ pe online și pe TV, poate că nu e rău să ne spunem cu toții părerea, să atragem atenția asupra agresiunilor sexuale, cam prea acceptate în societatea noastră.

Foto: David Castillo Dominici/freedigitalphotos.net


Despre agresiunile sexuale trăite pe propria piele ar avea cam fiecare femeie din țara noastră câte ceva de povestit. Unele au scăpat cu forme ușoare, cu șoapte libidinoase la urechi și pipăituri pe la metrou, altele n-au fost atât de norocoase și au pățit mai rău, unele rău de tot. Majoritatea nici nu vorbesc despre asta. De teamă, de rușine, de autoînvinovățire.
Nici eu n-am fost ocolită de asemenea neplăceri, dar am avut mereu noroc. Cel mai nasol a fost când ne-au încolțit șapte indivizi în parc, noi eram două. N-am spus nimic nimănui. Poate pentru că aveam fuste scurte sau poate pentru că n-aveam ce căuta noaptea pe stradă. Același mecanism pervers, e vina victimei. E vina ei că s-a expus, e vina ei că poartă fustă scurtă, e vina ei că era singură pe întuneric, e vina ei că a băut, e vina ei că nu e fată cuminte, că venea singură de la școală, că umblă prin cluburi, că s-a dus singură la întâlnire, că a urcat în mașină, în lift, în toate cazurile e (și) vina ei!

Trebuie să înțeleagă toată lumea că vina nu este niciodată a victimei! Niciodată. Că e ușă de biserică sau nu, că are fustă scurtă, jeanși sau că e complet goală în mijlocul străzii, că e fardată sau poartă burka, că a provocat sau nu, că e virgină sau prostituată, nimeni nu are dreptul să forțeze pe cineva să întrețină raporturi sexuale împotriva voinței sale. E o infracțiune foarte gravă și ar trebui pedepsită aspru prin lege.

De asemenea, trebuie să mai înțeleagă toată lumea că orice femeie are drepul să spună NU oricând, în orice punct al întâlnirii cu un bărbat, dacă începe să se simtă inconfortabil. NU înseamnă NU. Chiar și atunci când ea a inițiat flirtul, chiar dacă s-a dus cu el, chiar dacă s-a dezbrăcat deja și apoi s-a răzgândit. NU înseamnă NU. Ba chiar și în cadrul unui cuplu. E simplu, NU înseamnă NU.

Așa-mi voi sfătui copiii și sper ca, până cresc ei, lucrurile să se mai schimbe și în țara noastră. Pentru că atâta timp cât refuzăm educația sexuală ca materie obligatorie în școli, atâta vreme cât sexualitatea e vorbită doar pe la colțuri și luată în bășcălie, asemenea partide de „sex-surpriză“ se vor mai întâmpla. Mentalitatea bărbatului român, conform căreia femeia nu e bine să provoace, trebuie schimbată. Mai mult decât atât, mentalitatea femeii românce, cum că trebuie să fie fată cuminte ca să nu i se întâmple ceva rău, trebuie schimbată și ea.
Atât bărbații, cât și femeile au voie să se îmbrace oricum – n-am auzit de bărbați violați de către femei pentru că li se contura organul prin pantalonii slim sau pentru că umblau la bustul gol. Atât bărbații cât și femeile pot avea oricâți parteneri sexuali doresc – mentalitatea conform căreia un bărbat e „crai“ dacă întreține multe relații, dar o femeie e „stricată“ e complet eronată, din temelii, e misogină și vorbește mult despre așa-zisa egalitate dintre sexe. Aici trebuie lucrat mult.  

Până atunci, păziți-vă spatele, nu umblați neînsoțite, grijă mare la lungimea tivului și Doamne-ajută!

marți, 21 iulie 2015

cele mai bușite sandale din lume

Dragă Mara, pesemne că te-a lovit amnezia. Sau o fi de la caldură și neuronul ți-a fost cuprins în asemenea măsură de toropeală, că ai uitat de la mână pân' la gură. De la primul copil la al doilea. Chiar nu-ți mai amintești de ce nu lăsai băiatul în sandale pe trotinetă, bicicletă sau skateboard? Poate pentru că există încălțări sport și încălțări de promenadă? Cu unele pui frână liniștit, că sunt rezistente, cu altele nu, că se fac praf!

Iaca pozna!

Lecitină, pisi. Le-ci-ti-nă.

luni, 20 iulie 2015

parfum de fată-n bucurești

Oh, dar sunt atât de încântată că mi-a venit copila de la Brașov, că-mi vine să fac orice, să stau și-n cap, să fac și sluj. În cinstea ei, am făcut sâmbătă curat lună în toată casa, iar duminică am gătit (!!!) o supă cu găluște de stă mâța-n coadă. Ce-i drept, domnișoara a decretat că vrea doar zeamă, din alea nu vrea și a arătat cu degetul în silă în farfurie. Sigur că da, Majestate, sigur că da. 
Când am zărit-o în gară mi s-a părut că aduce cu un pui de țigan. Mică, slabă și bronzată, cu părul încălcit și transpirat prins într-o coadă șui. De sub rochița de bumbac cu floricele ieșeau două fuse negre încălțate în sandale aurii. Supărată, nevoie mare, că n-a avut timp să facă un pas mare când au coborât din tren. I-am promis că recuperăm la metrou.
O ținem la noi pe princhindea, toată săptămâna. Să se sature de București și de caniculă și de noi și de acasă și să se ceară înapoi la Brașov. O săptămână de veselie la casa omului. Ne facem plinul de dragoste și fericire, luăm o gură adâncă, ne parfumăm bine cu Eau de Vera ca să rezistăm apoi încă o vreme cât se va plimba ea printre brazi. Viața asta chiar că-i frumoasă uneori!

vineri, 17 iulie 2015

condurii auriți

Iese mult în natură fata mea. Se plimbă pe la Dâmbul morii, pe la Solomon, prin Poiană. A schimbat sandalele aurii, pe care le-a primit de ziua ei, cu niște pantofi sport, pentru că a înțeles în sfârșit că, dacă mergi prin pădure, nu te poți încălța chiar cu orice. Până când a descoperit bocănceii de soldat.
Îi cumpărasem lui frate-său, pe când era de vârsta ei, bocăncei maro, din piele, cu talpă groasă, soldățești. I-a purtat mult băiatul, i-a umblat pe toți coclaurii, prin Brașov și București, vreo trei anotimpuri. Când i-au rămas mici, maică-mea nu s-a putut despărți de ei, prea îi erau dragi. I-a luat și i-a dosit prin debara.
Câțiva ani mai târziu, dintr-o pornire artistico-nostalgică, i-a vopsit în întregime cu bronz și i-a pus la loc de cinste, pe un raft pe perete, ca obiect de admirat. Arătau chiar bine, așa scofâlciți și aurii, de parcă ar fi făcut războaie grele și acum cineva le-a dat medalie aurită, i-a ridicat la rang nobil. De-atunci, au tot stat în raft și s-au prăfuit.
Ghiciți cine s-a amorezat de ei și poartă acum o pereche de bocăncei bătrâiori și aurii pe coclaurii brașoveni...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
A apărut o eroare în acest obiect gadget